Stylistic Diversity Ltd.
”Diversitate stilistică cu răspundere limitată” este titlul expoziției permanente care poate fi văzută la MARe/Muzeul de Artă Recentă, începând cu data de 9 octombrie 2018. Prezentând 126 de lucrări semnate de 62 de artiști români, expoziția surprinde transformările artei românești de după iulie 1965, când, la Congresul al IX-lea al PCR s-a decis ”liberalizarea” acesteia și scoaterea ei de sub presiunea impusă de doctrina stalinistă. Este anul în care, potrivit MARe, se naște
”arta recentă”, o artă deopotrivă eliberată, dar sub controlul cenzurii, o artă care se diversifică aparent fără limite, dar fiind mereu dirijată de viziunea politicului. Al doilea moment crucial este 1989, când arta românească exprimă deopotrivă angoasele tranziției, neagă trecutul, privește cu o speranță amestecată cu cinism, viitorul.
Printre artiștii prezentați în expoziție se numără Gheorghe Berindei, Horia Bernea, Ștefan Bertalan, Doru Bucur, Andrei Cădere, Alexandru Chira, Aurel Cojan, Sorin Dumitrescu, Ion Dumitriu, Constantin Flondor, Paul Gherasim, Ion Grigorescu, Florin Mitroi, Florin Niculiu, Horia Paștina, Jules Perahim, Mihai Sârbulescu sau Ion Țuculescu (din perioada 1965-1989) și Vioara Bara, Ana Bănică, Ioana Bătrânu, Nicolae Comănescu, Suzana Dan, Dumitru Gorzo, Teodor Graur, Victor Man, Gili Mocanu, Anca Mureșan, Vlad Nancă, Constantin Petrașchievici, Tara von Neudorf, Florin Tudor, Ștefan Ungureanu, Bogdan Vlăduță, Ecaterina Vrana.
Una dintre cele mai spectaculoase, dar aparent imperceptibile caracteristici ale expoziției permanente este legătura organică dintre discursul ei și cel al clădirii muzeului. Avem de-a face cu un caz unic în România și rar la nivel global, în care clădirea unui muzeu de artă este concepută în relație cu expoziția permanentă pe care o găzduiește. Ba chiar este determinată de ea. Invers, arhitectura muzeului, supusă rigorilor legislative, contextului urbanistic, memoriei locului, și-a impus propriile exigențe, provocând viziunea curatorială să iasă din propriul sine (și chiar din muzeu!) pentru a se solidariza intrinsec și implicit cu textura urbană în care se prezintă.
