Auto - Portret. Nicolae Comănescu

Curator: Charles Moore | Asistent curator: Elena Est

La 25 de ani de la sfârșirea grupării Rostopasca (1997-2001), Nicolae Comănescu (membru co-fondator) abordează un moment istoric care a consacrat gruparea prin acțiunea-maraton Non Stop Painting din 1998. Aflat în atelierul propriu, Comănescu reia, individual, într-o cheie ironizatoare, tema portretului şi stârneşte printr-o reacție în lanț, participarea a sute de apropiați, cunoștințe și persoane din lumea artei într-o acțiune performativă.

18 Aprilie- 25 Mai 2026 / MARe @ Casa Maria Lahovary Calea Dorobanți 39

Vernisaj: Sâmbătă / 18 Aprilie ora 18:00

În zilele de 2 și 3 noiembrie 2025, în intervalul 12:00-00:00, artistul a propus o schimbare de paradigmă în psihologia receptării portretului – subiectivitatea fiind un demers de identificare inevitabil cu propriul Eu. Portretele sunt intitulate „374 de ecografii dezbrăcate”, iar materialul cu care Comănescu operează este haina, un element antagonic „dezbrăcării”, dar care, în viziunea lui, poartă semnificația unei devoalări mai complexe de sens: „un bagaj de informație metafizică, imprevizibilă, surprinzătoare” (Nicolae Comănescu în revista ArteVezi, 2004).

„Autoportretul poziționează portretistica ca acumulare mai degrabă decât ca reprezentare. Prin sute de întâlniri cu ceilalți, Nicolae Comănescu construiește o imagine dispersatǎ a sinelui care se formează în timp. Feluri/figuri se dizolvă în suprafețe stratificate, alcătuite din materiale textile, suporturi găsite și câmpuri dense de vopsea, fiecare lucrare acumulând  o urmă a unei întâlniri. Un portret și un fragment formează un autoportret colectiv și o arhivǎ socialǎ modelatǎ de timp și prezență. Aici, identitatea nu este singulară, dependentă de context, ci se extinde printr-o imagine în evoluție mai degrabă decât să se rezolve într-una singură. (…) Lucrările rezistă narațiunilor singulare, conservând în schimb multiple realități, adesea contradictorii, în tensiune. Politicul și banalul coexistă, fiind încorporate în același câmp material. Afirmându-se într-un peisaj în continuă schimbare al României de la sfârșitul secolului XX, Comănescu a dezvoltat o practică adaptată la contradicție.

**

(…) Această tensiune persistă în Autoportret, unde acumularea funcționează atât ca metodă de ancorare, cât și ca mijloc de evadare. Lucrările sunt dense, adesea copleșitoare prin prezența lor materială, dar rezistă închiderii. Nu există o imagine finală, nicio declarație definitivă de identitate. În schimb, expoziția propune o înțelegere diferită a eului, nu ca o entitate coerentă sau singulară, ci ca ceva format prin relație și timp.”

—Charles Moore / Curator 

„Comănescu privește tema ‘oglindirii pictorului în portret’, atât de dezbătută în istoria artei, printr-o răsturnare de clișeu, atât din punct de vedere al mizanscenei, cât și din cel al instrumentelor folosite, subiectul devenind parte dintr-un ‘program complex de autoreferențialitate cu multiple înfățișări’. În final, Comănescu își realizează, ca un trickster, autoportretul în timp ce modelul ‘pozează’

.—Elena Est / Asistent curator”

Addenda: Pe data de 6 noiembrie, Asociația Hearth / Casa KERIM, împreună cu artistul Nicolae Comănescu, au deschis expoziția „374 de ecografii dezbrăcate”, unde publicul a fost invitat să vadă lucrările realizate în cadrul performance-ului.

Biografie: 

Nicolae Comănescu (zis Comă) s-a născut pe 14 noiembrie 1968 în Pitești. În 1998 a absolvit secția de pictură din cadrul Universității de Arte București în grupa coordonată de Ion Sălișteanu. Încă din perioada studenției, chiar de pe holurile secției de pictură, Comănescu forma în norii denși de fum tabagic,  gruparea Rostopasca (1997-2004) împreună cu Angela Bontaș, Dumitru Gorzo, Alina Pențac. Rostopasca s-a dovedit ulterior, una dintre cele mai rebele manifestări artistice din România, care au marcat anii de tranziție de la socialism la capitalism. 16 lucrări care au fost realizate de Comănescu în interiorul grupării Rostopasca, în cadrul acțiunii performative Non Stop Painting (1 iunie, 1998), fac parte din colecția permanentă a Muzeului de Artă Recentă, alături de alte lucrări reprezentative, care marchează direcții stilistice și schimbări de paradigmă în cariera artistului, din serii bine-cunoscute precum:  Marea Schemă Generală a Tuturor lucrurilor (Galeria Invitro, 2020), I can see no revolution (galeria PETRA NOSTHEIDE-EŸCKE, Düsseldorf, Germania, 2014).  O altă colecție importantă de lucrări, care provine din perioada anilor de debut a artistului, în Gruparea Rostopasca, este deținută de Muzeului Național de Artă Contemporană din București și conține lucrări din seria „Zgîții mă-tii dă fluture”, 1998, fotografie și video art din seria Demo, 2002, Trieste Contemporanea; precum și obiect și mixed media din perioada Grupului Rostopasca. 

Umorul, ironia, inteligența socială și spiritul civic protestatar sunt calitățile prin intermediul cărora artistul face carieră, devenind, în același timp, un survivor al vieții la oraș. Supranumit “Starul din Berceni” – cartierul în care artistul locuiește din anul 2008 și unde acesta își plasează o vreme atelierele de lucru (în perioada 2007 – 2015) – Comănescu a arătat o mare adaptabilitate la mediul înconjurător, manifestând un interes consistent pentru tema reciclării, a acumulării de materie organică și a reutilizării ei sub diferite aspecte neconvenționale, folosindu-se de praf, zgură, cenușa din urma grătarelor de mici, ciment și chirpici, muștar, cenușă, cât și de materiale uzate, precum textilele și obiectele din inventarul său casnic. 

Expozițiile personale, reprezentative acestui demers, clarifică traseul său artistic pe o întindere de aproximativ 8 ani: DUST 2.0 (26 Gallery, București, 2008), MUȘTAR, CENUȘĂ & NOROI (26 Gallery, București, 2009), Praf și pulbere (Galeria H’Art, București, 2010), Berceni (Muzeul Național de Artă Contemporană, București 2011), DNA: Dust Narrative Analysis (Zorzini, București, 2012), Marea Schemă Generală a Tuturor Lucrurilor (Galeriile Invitro, 2017, Cluj Napoca), Marea Schemă Generală a Tuturor Lucrurilor. Începutul (Galeria /SAC, București, 2023), SCRAP METAL KABOOM ORCHESTRA (expoziție itinerantă în: Fosta casă Pittner, 2021; H’Art Gallery, București, 2021; Muzeul de Artă din Constanța, 2022; Galeria Pygmalion și Subterana Artelor din Timișoara, 2022; Centrul Multicultural al Universității Transilvania din Brașov, 2023) și LOOKING AT THE BIG PICTURE FROM THE INSIDE (Instalație site-specific, Atelierul artistului din Amzei, 2024).  

Una din marile teme ale artistului are la bază ideea de evadare, care este evidențiată prin construcții meta-spațiale, „compilații de peisaje urbane”, universuri paralele, realități imaginate în oglinzi retrovizoare, accente vandalice, umor, suprapuneri de straturi plastice și inserții textuale de cartier.

A participat la numeroase expoziții personale și de grup în România și în afara țării printre care și la Bienala de la Veneția din 2001, alături de grupul Rostopasca, Rostopasca Insert in Context Network, 49 Venice Biennal. 

 ©Biografia artistului a fost redactatǎ de Elena Est 

—–––––––––––––––

Design grafic: Oana Băndărău

Fotografii: Salia Pențac Boncea

Sponsori: AQUA, Aqua Sâmburești

Parteneri media: RFI, Radio România Cultural, URBAN.ro, Curatorial, ArteVezi